Care este secretul relationarii cu copiii capriciosi si incapatanati?
Toti parintii au parte de momente cand copiii spun lucruri si se supara, cu incapatanare, pe probleme care nu par sa aiba vreo logica. Copilul cere apa, ii oferim un pahar plin cu apa, dar micutul incepe o lista lunga de nemultumiri, deoarece doreste sa bea numai din paharul cu buline albastre, care s-a spart saptamana trecuta. Degeaba incercam sa prezentam explicatii logice, nu avem sanse prea mari. Poate fi foarte frustrant pentru orice parinte!
Ce ne ajuta in aceste situatii? Ultimele cercetari din domeniul neurologiei ne demonstreaza ca ceea ce ne poate fi util in relationarea armonioasa cu copiii nostri este o serie de informatii cu privire la functionarea creierului micutilor. Aplicand aceste descoperiri, putem transforma orice iesire, conflict intr-o ocazie de exersare a abilitatilor copilului si de stimulare a unei dezvoltari emotionale sanatoase.
Potrivit lui Daniel Siegel, creierul „superior” – care ia decizii si echilibreaza emotii – se formeaza pana la aproximativ douazeci si cinci de ani. In special la copiii mici, emisfera dreapta si emotiile ei au tendinta de a domina logica celeilalte emisfere.
Cutiuta cu emotii jucause – Materiale pentru dezvoltarea inteligentei emotionale la copii
Prin intelegerea modului in care functioneaza creierul copilului tau, poti crea cooperare mult mai rapid, iar acest lucru nu va deveni echivalentul rasfatului sau al absentei regulilor. Astfel, in situatiile dificile, un prim pas ar fi conectarea emotionala cu copilul. Va simti siguranta noastra in momentele in care el experimenteaza emotii negative puternice, iar starea de calm a parintelui il va ajuta.
„Cred ca iti doresti foarte mult sa bei apa din paharul tau preferat! Iti placea foarte mult!”. Aceasta validare ii ajuta pe copiii nostri sa se simta intelesi, inainte de a incerca sa rezolvam problemele in mod logic. In acest mod, facem apel la emisfera lui dreapta, recunoscandu-i sentimentele. La fel, aceste momente reprezinta cele mai valoroase lectii despre descifrarea trairilor interne. Cunoscand aceste informatii, e mult mai usor sa ne gestionam propriile emotii si sa vedem dincolo de capriciile copiilor nostri.
Abordeaza „jucaus” situatiile in care copilul nu se arata dispus sa cedeze. De exemplu: copilul nu vrea nicicum sa-si puna la loc pantofiorii din mijlocul camerei. Stim cu totii ca „stangaciile” parintilor ii amuza cel mai mult pe micuti. „Voi incerca sa pun eu la loc pantofiorii”, apoi ne prefacem ca mergem spre frigider sau intr-un alt loc ce nu are legatura cu pantofii. Copilul va rade, va reusi sa se detensioneze si vom elimina mai usor rezistenta.
Stabilirea de limite clare este importanta. Daca micutul doreste sa deseneze pe perete, putem recurge la descrierea functiei obiectelor: „Folosim creionul pentru a scrie pe hartie!”. In cazul in care copilul va continua sa scrie pe perete, sa ii oferim o alternativa fara consecinte negative: ii intindem o foaie mare pe masa si ii spunem „ti-am confectionat un caiet urias!”.
Cand copilul doreste foarte tare indeplinirea unei dorinte, sa facem apel la imaginatie. „Daca as sti o vraja pe care sa o rostim impreuna si sa ne apara, pe urma, un perete urias pe care sa putem desena…”.
Stim ca sunt si situatii in care nu reusim sa modelam comportamentul copilului. Dupa ce copilul se linisteste, sa reluam evenimentele derulate. Sa discutam cu copilul ce s-a intamplat si ce a simtit. Apoi, impreuna cu el, sa gasim si alte alternative pentru exprimarea nevoilor: „Poti sa gasesti un alt mod de a spune acest lucru?”. Lauda-l cand gaseste alternative, in acest mod va creste capacitatea de aplicabilitate a noilor solutii.
Adriana Ternar – psiholog si psihoterapeut
