Importanta implicarii parintilor in procesul logopedic
Vezi colectia noastra de materiale logopedice AICI
Implicarea părinţilor în terapia tulburărilor de limbaj, dar nu numai, reprezintă pentru specialişti o provocare, pentru care trebuie să se pregătească în aceeaşi măsură ca şi în desfăşurarea unei activităţi din cadrul terapiei. Odată ce părinţii sunt implicaţi atât activ, cât şi afectiv în procesul de recuperare, aceştia vor avea numeroase întrebări, iar logopedul are datoria să vină cu clarificări la orice nedumerire pe care o prezintă părintele. Trebuie să fim conştienţi că aceste întrebări sau nedumeriri reflectă interesul major pe care îl au părinţii cu privire la dezvoltarea propriului copil. Orice părinte doreşte tot ce e mai bun pentru copilul său, din această cauză logopedul trebuie să fie deschis la orice întrebare sau nelămurire cu care vine părintele, privitor la procesul de terapie. Din experienţa acumulată, am extras câteva întrebări apărute frecvent în implicarea părinţilor în terapia tulburărilor de limbaj şi anume:
De ce copilul meu nu are rezultate? De ce nu se corectează mai repede pronunţia copilului meu?
Odată cu recunoaşterea existenţei unei probleme în dezvoltarea copilului, părinţii fac următorul pas, şi anume căutarea celui mai competent specialist pentru copilul lor. Buna colaborare dintre părinţi şi specialişti este vitală pentru reuşita în terapie, formând astfel o forţă comună în ajutorarea copilului. Pentru a realiza acest lucru, specialiştii sunt datori să prezinte modalitatea, strategiile şi mijloacele utilizate în activitatea terapeutică. În urma evaluării, specialiştii vor stabili care sunt strategiile de lucru optime pentru acel copil. Tehnicile eficiente utilizate pentru facilitarea vorbirii pot ieşi în evidenţă chiar şi pe parcursul procesului logopedic, fiind strâns legate de particularităţile copilului. Tot în urma procesului de evaluare părinţii vor fi informaţi cu privire la gradul tulburării de care suferă copilul lor. Este posibil ca întrebările de genul „De ce copilul meu nu are rezultate?” sau „De ce nu se corectează mai repede pronunţia copilului meu?”, să aibă la bază o neconcordanţă între aşteptările părinţilor şi ritmul de desfăşurare al terapiei. Nu toţi copiii sunt la fel, nu toate programele terapeutice sunt la fel; de aceea specialiştii au datoria de a cunoaşte aşteptările părinţilor şi de a stabili gradul de concordanţă dintre acestea şi timpul real de „vindecare” a problemei.
De ce logopedul nu ia în considerare sfaturile mele? Eu ştiu ce e mai bine pentru copilul meu!
Nimeni nu contestă faptul că părinţii sunt cei care îşi cunosc cel mai bine copiii. Un alt lucru ce nu poate fi contestat este faptul că specialiştii cunosc în detaliu numeroase strategii de terapie. Unind aceste două categorii de informaţii, se poate ajunge la o terapie eficientă. Cunoscând particularităţile copiilor cu ajutorul informaţiilor date de către părinţi şi a celor obţinute în urma evaluării, specialiştii pot să contureze eficient modelul terapeutic şi strategiile utilizate. De asemenea părinţii, cunoscând rezultatele evaluării şi modalităţile terapeutice posibile prezentate de specialist, vor putea şti cauza pentru care specialiştii au ales acel tip de strategie sau de model terapeutic. Odată ce fiecare factor implicat în procesul de recuperare cunoaşte responsabilităţile, dar şi drepturile celuilalt, colaborarea părinte-logoped va deveni mult mai eficientă.
Copilul meu nu are probleme!
Pentru a se construi o colaborare familie-specialist, părinţii trebuie să fie conştienţi de existenţa unei probleme în dezvoltarea copilului lor, fie aceasta de natură logopedică, fie de natură psihologică. Faptul că aceştia nu consideră că ar exista o problemă/tulburare în dezvoltarea limbajului poate să reprezinte o diminuare a semnificaţiei acesteia: „Se va corecta odată cu trecerea timpului! Aşa vorbeşte el! Nu are rost să-l duc la logoped, se va corecta singur!”. O altă interpretare a acestei negări este faptul că părinţii nu doresc să accepte existenţa unei probleme în dezvoltarea limbajului copilului lor. În această situaţie, logopedul împreună cu celelalte cadre didactice de la clasă au datoria de a stabili o strategie eficientă în a comunica problema părinţilor, astfel încât să-i conştientizeze de gravitatea tulburării copilului.
În literatura de specialitate s-a analizat într-o măsură destul de scăzută modalitatea de implicare a părinţilor în procesul de corectare a vorbirii la copii. Concretizarea colaborării părinţilor prin întocmirea unor documente este foarte utilă atât pentru specialişti, cât şi pentru părinţi, stabilind în acest sens rolul fiecăruia în intervenţia terapeutică. Odată ce s-au stabilit nişte obiective pe care şi părinţii trebuie să le atingă în intervenţia asupra corectării vorbirii copilului, specialiştii pot construi cu uşurinţă câteva exerciţii/jocuri pe care aceştia să le poată aplica acasă cu copiii.
autor Ioana Drugaş
