Mituri explicate despre cresterea copiilor
Este usor sa te simti coplesit in rolul de parinte. Exista presiuni sociale si teorii legate de cresterea copiilor in continua schimbare, ce creeaza o stare de stres si anxietate pentru parinti. E indicat sa se clarifice cateva principii despre parintele bun si rau, astfel incat parintii sa se poata bucura de copiii lor din nou.
Mit: Copilul va deveni un mic rasfatat, daca il vei lua in brate ori de cate ori plange.
In cazul in care copilul se calmeaza cand l-ai ridicat, inseamna ca avea nevoie de asigurarea confortului. Cea mai importanta sarcina a parintelui este de a raspunde nevoilor emotionale ale micutului. In acest mod, el va dobandi incredere ca parintii vor raspunde mesajelor transmise, cu aceeasi consecventa.
Vezi colectia noastra de materiale pentru Parenting AICI
In primele luni de viata, se pun bazele legaturii de atasament intre parinte si copil. Acest atasament va fi un model de relationare interpersonala si va influenta relatiile viitoare ale copilului. Daca plangi sau tipi si nimeni nu vine sa te aline, nu vei ajunge sa dezvolti un atasament securizant cu parintele. Dupa ce copilul incepe sa creasca, nevoia de autonomie va deveni tot mai pregnanta, iar copilul va realiza ca reuseste sa realizeze si singur anumite actiuni.
Mit: Parintii nu trebuie sa se certe in fata copiilor lor.
Conflictele interpersonale sunt parte a realitatii vietii. Daca puteti aborda conflictul in mod constructiv, formuland cu un ton calm propria perspectiva, cu ajutorul comunicarii ce evita critica si etichetarea, veti oferi copilului lectii valoroase despre rezolvarea conflictelor. Daca, totusi, ne dam seama ca este o provocare prea mare sa gestionam conflictul de fata cu copilul nostru, atunci sa ne organizam in asa fel incat el sa nu fie prezent. Cearta dintre parinti poate fi infricosatoare pentru copii, ei au tendinta de a se invinovati pentru neintelegerile dintre parinti.
Mit: Lumea este un loc periculos, in care copiii au nevoie de protectie permanenta.
Supraprotectia poate face mai mult rau decat bine. Daca, de fiecare data, noi vom scoate in evidenta aspectele periculoase ale situatiilor, vom proteja copilul de consecinta cea mai grava (si cel mai putin probabil sa se intample), ii vom transmite mesajul ca mediul inconjurator este plin de pericole si el nu face fata de unul singur. In acest mod, ajungem la limitarea potentialului real. Desigur, e importanta prudenta – cum ar fi utilizarea castilor de protectie cand copilul merge cu bicicleta. Dar cel mai important pentru copiii nostri este sa-i invatam sa aiba grija de ei insisi.
Mit: Parintii trebuie sa se sacrifice pentru copiii lor.
Rolul parintelui este sa asigure copilului o nutritie adecvata, somn suficient, socializare si stimulare cognitiva. E important sa ne amintim ca si noi avem nevoie de toate aceste lucruri. Un parinte este mai bun si rabdator atunci cand se centreaza pe propriile nevoi si isi umple viata.
Disciplinarea copiilor in primii 4 ani
Relatia dintre cei doi parinti si timpul acordat unul pentru celalalt vor demonstra copilului ce inseamna viata de cuplu armonioasa. Contrar, „sacrificiul parintilor” va transmite copilului mesajul ca doar nevoile lui sunt importante si ca acestea trebuie sa fie mereu in centrul atentiei. Atunci cand copilul va creste, va astepta aceeasi interactiune si de la celalalte persoane.
Mit: Un parinte bun este capabil sa controleze actiunile copilului.
Este datoria parintelui de a impune limite copilului, de a-i transmite valori importante: respectul, politetea, onestitatea, etc. sau de a-l invata gestionarea emotiilor. Totusi, parintii nu pot controla tot ceea ce fac micutii. Copiii sunt fiinte unice, cu asteptari si dorinte proprii. Un parinte bun permite copilului sa ia propriile sale decizii, concomitent cu experimentarea consecintelor (fie pozitive, fie negative, dar fara a periclita sanatatea sau siguranta copilului).
Adriana Ternar – psiholog si psihoterapeut
