Copilul meu nu-i ca si ceilalti!
Poti privi acest titlu prin doua perspective: prima, copilul meu este unic, nu e ca niciun alt copil sau a doua, copilul meu nu este la fel de bun, destept, cuminte sau atent ca si ceilalti copii. Modul in care interpretam exprimarea depinde foarte mult de modul in care am fost noi crescuti.
Cum sa crezi cu tarie ca al tau copil nu trebuie sa fie ca si ceilalti si ce sa faci ca sa ii transmiti si lui aceasta perceptie despre el insusi, vei afla in randurile de mai jos!
Comparatiile la copii
Atunci cand eram mici, multi dintre noi ne putem aminti cum parintii nostri ne comparau cu ceilalti copii. Aflam ca nu eram suficienti de nu stiu cum ca si ceilalti, fapt care a generat numeroase frustrari interioare in noi.
Ca si parinti sau educatori, poate ne surprindem de multe ori facand comparatii intre copii sau fiind nemultumiti de rezultatele unui princhindel ca, doar nu-i la fel de bun ca si olimpicul clasei – mai are mult pana acolo! Practic, cadem in aceeasi capcana in care erau prinsi parintii nostri. si ne pare rau, am vrea sa ne schimba, dar nu stim ce sa facem si in ce directie sa o apucam. Setarea aceasta mentala nu face altceva decat sa-i scada copilului increderea in el, iar adultul sa fie mereu nemultumit, avand senzatia ca al sau copil nu este suficient de bun, destept sau cuminte ca si ceilalti. si, de multe ori, ca nici el ca parinte nu este la fel de bun ca si … stiti continuarea.
Cum scapam de comparatii?
Daca vrem sa ne schimbam, avem nevoie sa stim ca orice obisnuinta are nevoie si de o dezobisnuinta. Astfel, pentru a combate comparatiile, este indicat sa folosim mai des incurajarile si diverse activitati menite sa-i transmita copilului ca el, cu toate calitatile si defectele sale la un loc, este unic si de neinlocuit! Exista multe povesti in acest sens sau tot felul de materiale care ne ajuta sa le transmitem si copiilor aceste idei minunate despre ei insisi.
Un exercitiu simplu, pe care il poti pune chiar acum in practica alaturi de cel mic, este sa va uitati amandoi la degetul aratator (fiecare la al sau). Apoi, ii poti spune si piticului tau: „Wow, stiai ca aceasta este amprenta ta? Uite, nu exista niciun alt om sau animalut pe intreaga planeta care sa aiba amprenta ta! Dar nici a mea!”
Comparatii si semnificatii – 544 de jetoane
Concluzia? Suntem unici si e minunat sa constientizam acest lucru!
Sa ne imbunatatim stilul de parenting!
Pentru ca suntem obisnuiti sa gandim in termeni de comparatii inca din copilaria noastra, bineinteles ca avem nevoie de timp si rabdare ca sa ne schimbam. Totusi, exista numeroase carti care ne pot ajuta sa devenim parinti si educatori mai buni, mai empatici si mai impliniti.
Oricat de multe schimbari am vrea sa facem in noi, primul pas cu care va recomand sa incepeti este sa va acceptati si sa va iubiti exact asa cum sunteti! Fie ca ati facut greseli multe sau putine, fie ca ati mai ridicat tonul la cel mic sau ca nu ati fost acolo intotdeauna pentru el, ati facut tot ce ati stiut mai bine si tot ce ati putut in acele momente!
Asadar, constientizati ca sunteti si voi unici si speciali in felul vostru, iar apoi apucati-va de treaba!
Acceptarea emotiilor celui mic, discutarea cu acesta pe un ton calm, sunt doar cateva modalitati de interactiune armonioasa dintre parinte copil, care au insa nevoie de exercitiu.
Seara, la culcare…
…Este cel mai potrivit moment de apropiere, de conecatre. Un moment ideal pentru a citi povestioare, a discuta despre ziua de azi si a ne pregati emotional pentru maine. in aceste momente, profita din plin de starea receptiva in care se afla creierul micutului tau si ofera-i incurajari, cuvinte pline de iubire si intelegere.
Poti continua sa vorbesti cu el chiar si dupa ce adoarme. Subconstientul sau va prelua mesajele tale! Spune-i ca este unic, special, minunat, iar in timp, aceste cuvinte pe care le primeste de la tine vor fi absorbite de mintea sa, devenind propriile sale convingeri despre sine.
Asa ca, dragi parinti, amintiti-va mereu ca putem schimba vieti prin cuvintele pe care le folosim. Iar daca vrem sa devenim mai buni in relatia cu copiii, trebuie mai intai sa ne acceptam, iar apoi sa ne schimbam. Folositi sprijin din exterior nu uitati: sunteti unici si speciali prin simplul fapt ca existati!
Hermina Popa, psiholog
