Jocuri inainte de plecarea la gradinita
Pe noi, parintii, ne asteapta multe provocari. Una dintre ele se refera la pregatirea micutilor nostri pentru gradinita. Diminetile, de multe ori, pot debuta cu „Nu vreau sa merg la gradinita!”. E un amestec de emotii si trairi ce cuprind gandirea unui copil, astfel incat acesta sa nu se simta in siguranta.
Gradinita pentru totdeauna – Cum ii va fi copilului meu fara mine?
Potrivit studiilor de specialitate, copilul nostru simte o situatie de urgenta emotionala, iar cortexul prefrontal (partea creierului responsabila de gandire rationala) nu functioneaza la potential maxim. In acele momente, chiar daca spunem copilului ca vom merge repede dupa el la gradinita, e posibil sa fie prea suparat pentru a procesa cuvintele ce le aude.
Jocurile reprezinta limbajul copiilor si o modalitate optima pentru apropierea fata de copil. Conectarea emotionala este importanta pentru ambele parti. Ajuta copilul sa se simta in siguranta si atunci cand parintii nu sunt fizic prezenti. Iata cateva jocuri distractive, ce permit copilului sa elibereze frica si tensiunea:
„Jocul imbratisarilor”
Apropierea fizica are efect benefic asupra dezvoltarii copilului, reprezinta unul dintre cele 5 limbaje de iubire specifice copiilor. „Acum iti voi imbratisa mana stanga, acum mana dreapta, acum piciorusul, burtica, etc”.
„Ia pantalonii pe cap”
Pe copii ii amuza greselile noastre. Acest joc presupune ca parintii sa realizeze mici erori intentionat. „Vai, dar ce se intampla cu mine, te-am imbracat cu pantalonii in loc de bluza! Sper sa nu mai fac asemenea greseli! Acum te voi pieptana cu peria de dinti”. Copiii eliberează tensiunile acumulate prin intermediul rasului.
„Hai sa-l speriem pe tati!”
Jocul ii ofera copilului posibilitatea de a se juca putin cu frica si il situeaza pe acesta intr-un rol puternic. Parintele care a fost speriat de catre copil, poate reactiona foarte mirat, intrebandu-l: „Ce s-a intamplat? Cand ai aparut in spatele meu? Nici nu te-am vazut!”.
„Cine imbraca bluza?” –
Ne prefacem ca ii oferim bluza celuilalt parinte, apoi il pacalim si il imbracam repede pe copil. Putem rade impreuna de neatentia noastra si succesul lui.
„Hai sa mergem cu liftul!”
Luam copilul in brate si ii spunem ca il vom duce in camera lui, cu liftul. Apoi il ducem pe rand, in celelalte incaperi. „Stai putin! Parca aceasta camera nu seamana cu a ta! Oare s-a defectat liftul?”.
Eric merge la gradinita- o carte care pregateste copiii pentru “marele eveniment”
„Parintii lipiciosi” –
E un joc ce presupune inversarea rolurilor. In cazul copiilor pentru care separarea este dificila, obiectivul este ca parintele sa fie cel care vrea sa ramana cu copilul si nu vrea sa petreaca nicio secunda departe de el. Acest lucru le ofera control si sansa de a se simti puternici. “Nu cred ca pot sa stau departe de tine. Niste lipici m-ar ajuta sa nu ma despart de tine”. Luam niste lipici dintr-un vas imaginar si ne lipim palma de palma copilului. Il urmarim peste tot, fara sa fim dispusi sa renuntam. Pot urma cel putin doua tipuri de reactii: copilul s-ar putea bucura de tine, fiind foarte aproape, sau sa insiste sa te deblochezi.
Inventati un ritual special de „la revedere” – fie ca este vorba de o strangere de mana amuzanta sau de 100 de pupici, incercati sa gasiti ceva unic pentru a pregati despartirea. Repetarea ritualului se traduce prin confort, permitand copilul sa stie ca a mai trecut prin aceasta situatie si a reusit sa se adapteze.
Adriana Ternar – psiholog si psihoterapeut
