Amintiri din copilarie de Ion Creanga

Amintiri din copilarie de Ion creanga

Pu-pu-pup! pu-pu-pup! pu-pu-pup! Eu, atunci, sa nu-mi caut de drum tot inainte?
Ma abat pe la tei, cu gand sa prind pupaza, fiindca aveam mare ciuda pe dansa: nu neaparat pentru pupat, cum zicea mama, ci pentru ca ma scula in toate zilele cu noaptea-n cap. si, cum ajung in dreptul teiului, pun mancarea jos in carare, ma sui incetisor in teiul care te adormea de mirosul florii, bag mana in scorbura, unde stiam, si norocul meu!... nimeresc pupaza pe oua si zic plin de multumire: „Taci, lelita, ca te-am captusit eu!”.