Copilul meu inca nu vorbeste, ce e de facut?

Copilul meu inca nu vorbeste, ce e de facut?

#StamDeVorba cu Roxana Ciuchilan de la Prin Lume despre experienta sa cu dezvoltarea limbajului lui Alexei, baietelul ei de 3 ani, despre presiunea resimtita de proaspetii parinti si despre cum timpul, uneori, le rezolva pe toate.

Cand oare va vorbi copilul meu? Cum l-as putea ajuta in dezvoltarea vorbirii? Copilul inca nu vorbeste, sa ma panichez sau inca nu? La ce varsta incepe sa vorbeasca? In spatele primelor cuvinte ale unui copil sau a primei fraze pe care o construieste, stangaci, se afla de multe ori luni un sir de intrebari, emotii, stres si anxietate din partea parintilor. Uneori, dezvoltarea vorbirii unui copil vine natural, iar cuvintele se rostogolesc devreme si clare - ceea ce este firesc. Alteori, vorbirea se lasa asteptata - ceea ce iarasi, poate fi foarte firesc, dar poate aduce si panica, ingrijorare si nerabdare celor din jur, plus un sacaitor sentiment de vinovatie: oare nu fac suficient pentru copilul meu? Oare sunt o mama buna? Am pornit aici, pe blogul Jucarii Vorbarete, campania #StamDeVorba, in care fix asta facem: stam de vorba cu mai multe mame din Social Media, toate creatoare de continut si fiecare cu propria sa comunitate de parinti, care ne povestesc cum a fost, in cazul lor, dezvoltarea vorbirii copiilor, cat de repede s-a intamplat, ce au facut si cum au gestionat presiunile celor din jur. Incepem cu Roxana Ciuchilan de la Prin Lume, mama lui Alexei si a Anastasiei, al carei baietel a inceput sa vorbeasca dupa varsta de 2 ani - iata cum a fost toata acea perioada pentru ei.

La ce varsta a inceput Alexei sa vorbeasca si cum iti aduci aminte ca ti s-a parut acea varsta la momentul respectiv? Era prea devreme? Era deja foarte tarziu? Alexei a vorbit “tarziu” dupa standarde si da, la un moment dat chiar ne ingrijoram ca implinise aproape doi ani si nu spunea mai mult de cateva cuvinte. Si acelea stalcite, de le intelegeam doar noi. Insa imediat dupa doi ani a avut o evolutie exponentiala a limbajului. De la saptamana la saptamana se vedea un progres fantastic, astfel ca la doi ani si doua luni incepuse sa vorbeasca in propozitii. Clare, corecte, articulate. Probabil ca a vorbit intr-adevar tarziu (mai tarziu decat copiii prietenilor apropiati cel putin), insa a vorbit… deodata! :)

Ai simtit presiune din partea celor din jur (rude, prieteni, oameni necunoscuti de pe strada) sau chiar din partea ta, in ceea ce priveste ritmul copilului tau de dezvoltare a vorbirii? Erai intrebata ”Oare cand va vorbi? De ce nu vorbeste odata? Oare e ceva in neregula cu el de nu vorbeste?”

Da, am simtit. Am simtit presiunea celor din jur dar mai ales a mea, pentru ca imi era teama sa nu aiba ceva, sa nu fie ceva in neregula, ma gandeam in fel si chip. Vedeam ca se dezvolta normal, ca ne intelege, ca puteam “comunica” chiar daca nu vorbea, dar aveam inima stransa cand vedeam ca totusi nu are un vocabular foarte dezvoltat. Faceam exercitii, citeam enorm de mult, il puneam sa repete literele din alfabet, faceam tot ce ne imaginam ca ar putea ajuta.

Ai simtit vreodata ingrijorare in ceea ce priveste dezvoltarea vorbirii copilului tau? Ingrijorare ca nu se intampla odata sau ca nu se intampla asa cum ai fi crezut / asa cum ai vazut la alti copii?

Da, in special cand erau situatii de comparare. Cand ne intalneam cu prieteni ai caror copii vorbeau, fara sa imi dau seama exact de ce, ma alarmam. Nu ma ingrijorau sau suparau remarcile altor oameni sau presiunea lor cu intrebarile de tipul “de ce nu vorbeste?” dar ma stresa teribil sa vad ca un copil de aceeasi varsta spune poezii, in vreme ce el abia spunea cateva cuvinte. Din fericire, ultima perioada, pana sa vorbeasca, a fost o perioada petrecuta doar in trei (locuiam in Olanda si era fix inceputul pandemiei) iar intalnirile acestea pur si simplu nu au mai existat :) Asa ca nu au mai fost comparatii de acest tip, ceea ce a ajutat enorm.

Ce pasi ai facut pentru dezvoltarea vorbirii lui Alexei - ne poti oferi niste exemple pentru mamele care ne urmaresc si care ar vrea sa primeasca niste idei?

Am citit enorm de mult. Enorm, enorm, pana mi se usca gura de la atata citit :))) In rest nu am facut prea multe (mici exercitii de pronuntat cuvinte sau repetat literele alfabetului) pentru ca eram inca in “limitele normale” ale intarzierii vorbitului. Sau cel putin asa am considerat la acel moment (nu am mers niciodata la un control pentru asta si nu am discutat niciodata cu un specialist, nu am ajuns pana acolo cu ingrijorarile).

Te-ai gandit vreodata sa ceri ajutorul unui specialist in dezvoltarea limbajului, sau ai avut vreo varsta limita a copilului pana la care ai decis ca vei astepta fara o programare la un logoped?

Nu, insa limita pe care o setasem era de trei ani. Daca nu ar fi vorbit pana la acea varsta, ne-am fi gandit serios la logoped.

Care sunt acele lucruri care conteaza cel mai mult, care cantaresc cel mai greu, atunci cand vine vorba despre limbajul unui copil - din punctul tau de vedere?

Sincer, mie mi s-a parut extrem de important faptul ca intre 17 luni si 25 de luni am locuit in alta tara, unde singurele persoane care vorbeau romana in preajma lui eram noi doi, parintii. Si foarte rar cei care ne vizitau. Cred de fapt ca daca am fi locuit in Romania ar fi vorbit mai repede, insa fiind expus unui mediu in care se vorbea constant engleza si olandeza in jurul lui, cred ca asta i-a intarziat vorbirea un pic.

Cum vorbeste Alexei acuma si ce crezi ca ai invatat din toata aceasta experienta cu el?

Nu vorbeste. TURUIE! :)))) De la doi ani si un pic de cand a inceput sa vorbeasca si pana acum, la trei ani si opt luni, a evoluat enorm! Vorbeste vrute si nevrute, foloseste expresii din carti, “de ce?” este intrebarea preferata (care parca e raspuns automat la orice zicem noi) si daaaa, avem momente cand ne intrebam daca se va opri vreodata din vorbit :)))) Singura “dificultate” actuala e faptul ca nu pronunta litera R, la fel ca multi copii de varsta lui, insa este la fel de posibil sa fi mostenit raraiala familiei mele (toti suntem raraiti, eu mai putin dar tot am cateva mici dificultati - sa nu ma puna cineva vreodata sa spun poezia Rau, Ratusca, Ramurica :D)   Roxana Ciuchilan de la Prin Lume