Cum sa gestionezi etapa in care copilul loveste si musca

Cum sa gestionezi etapa in care copilul loveste si musca

Am pornit recent discutia despre acele momente stanjenitoare si frustrante in care copilul nostru ne loveste - si am simtit ca problema este prea spinoasa. Asa ca am cerut, ca de obicei, sfatul psihologului pentru a ajuta aceasta comunitate.

Raspunsurile le aflam mai jos, in prima parte a articolului Cum sa gestionezi etapa in care copilul loveste si musca. Elena Gheoculescu, psiholog, ne explica de ce aproape toti copiii ajung sa treaca prin faza asta (si pe langa lovituri, pot plusa cu muscaturi, scuipaturi, jigniri si toata gama de comportamente nedorite pe care le vad in parc sau la gradinita, ce grozav! Pentru ca vedem prea des genul acesta de comportamente intampinate cu furie, nervi, certuri si palme de catre parinti. Violenta naste doar violenta - si chiar exista o modalitate mult mai blanda si echilibrata de a gestiona aceste situatii.

 

Cutiuta cu emotii jucause

 

,,Multi parinti considera ca lovirea copilului este un semn ca au esuat cumva in rolul de parinti. Pe cand in realitate, majoritatea copiilor lovesc la un moment dat.

Cum procedam noi, adultii, cand vedem ca al nostru copil a lovit o alta persoana? Care este scenariul pe care trebuie sa il urmam?

Ce poti sa faci in situatiile in care copilul loveste? Tine-l in brate daca asta il ajuta sa se calmeze sau lasa-l putin timp singur fiind in proximitate atunci cand are nevoie. Ramai la acelasi nivel cu el si stabileste contactul vizual si spune-i ”Fara loviri. Lovirile dor”.

Furia cea mare

Creeaza un spatiu sigur, in care copilul sa isi poata exprima sentimentele, in care sa fie acceptat, in care sa empatizezi cu el, el este copilul tau dincolo de comportamentul lui. Ajuta-l sa-si exprime tensiunea sau frica pe care o are dincolo de comportamentul lui. Da-i un timp in care sa stea doar cu tine astfel incat sa se linisteasca. Dupa ce el s-a calmat, uneori poate sa dureze chiar cateva ore ca el sa fie calm sau in proces de invatare, Iar cand copilul este calm, putem sa starnim mai mult curiozitatea copilului astfel incat sa poata sa duca ceea ce invata in situatiile noi de joc cu alti copii.

 

 

Cartea emotiilor mele - Furia

De exemplu, ce putem face?

Decat sa tinem o prelegere copilului despre cum ar trebui sa se comporte atunci cand simte o tensiune mare in jurul lui am putea sa il intrebam: Si ce ai putea sa faci data viitoare in loc sa lovesti? Il lasam sa ne spuna cateva variante, apoi ii dam si noi cateva optiuni. ”Ai putea sa ma chemi”; sau ”Ai putea sa spui in cuvinte ceea ce simti”; sau ”Ai putea sa lovesti langa tine in loc sa il lovesti pe celalalt”.

Dupa aceea exersam impreuna, luam cateva jucarii si spunem:

-Hai sa ne imaginam ca aceasta este jucaria ta. Acesta este prietenul tau iar acesta esti tu.

- Uite, prietenul tau vrea sa iti ia jucaria, si tu iti imaginezi ca vrea sa ti-o ia acasa. Ce ai putea sa faci?

Il lasam putin sa se gandeasca, iar el ar putea sa zica: ”Hmmm, as putea sa i-o iau”. ”Sigur, ai putea sa i-o iei, sau ce altceva ai mai putea sa faci? Ai putea sa ii spui: ti-o dau, dar doar putin, si apoi mi-o dai inapoi - sau ai putea sa ma chemi.” ”Sau ai putea sa iti amintesti regula din casa noastra, ca niciun copil nu pleaca cu jucariile din casa noastra daca tu nu esti de acord”.Iin felul acesta, jucandu-ne cu copilul si exersand prin joc de rol, ii ramane in memoria corpului, iar el poate aplica intr-o situatie asemanatoare.

 

 

Ariciul alege sa fie bun prieten

Ce mai avem de facut este sa verbalizam impreuna, sa verbalizam de cate ori copilul are un comportament potrivit.

De cate ori are atingeri blande, sa ii spunem cum ne simtim, dar si cum ne imaginam noi ca se simte atunci cand il atinge. Avem nevoie sa repetam acest proces de multe ori - unii copii au nevoie de un numar mai mare de repetari pentru a descuraja un comportament nepotrivit. Daca spui unui copil ”Nu este frumos sa lovesti!” - poate sa nu inteleaga. El intelege mai putin din cuvinte si mai mult din actiuni. De aceea are nevoie sa inspiram si sa expiram si sa ramanem acolo cu ei pentru a-i co-regla, a le contine emotiile si a le pune limite comportamentelor, pana cand depasesc acea etapa. Nu da inapoi pentru a vedea copilul cum se simte, pentru ca de cele mai multe ori, copilul interiorizeaza aceasta situatie si, neavand un sens in mintea sa. Copilul nu intelege de ce l-ai lovit, el va repeta lovirea, tot pentru a da un sens. Acest lucru porneste un cerc vicios. Copilul loveste ca sa dea sens, parintele la randul sau loveste ca sa ii arate cum se simte, iar in felul asta copilul nu invata."

Elena Gheoculescu Psiholog Clinician si Psihoterapeut Integrativ Telefon: 0726 944 677