Nu vrea la grădiniță, ce fac?

Nu vrea la grădiniță, ce fac? 4. Cum ar trebui să procedăm noi, părinții, în timpul unei pauze sau vacanțe, ca să ne asigurăm că întoarcerea celor mici va fi lină și fără prea mari turbulențe? Sunt lucruri pe care putem să le facem din timp ca să îi pregătim pe copii? Ca părinte poate fi provocatoare sau copleșitoare perioada de acomodare a copilului, mai ales dacă acesta are multe pauze. Și părinții au propriile întrebări, neliniști, emoții și mai ales o experiență personală legată de mersul la grădiniță, care se poate activa odată cu perioada preșcolarității propriului copil. Și să nu uităm că #PeUmeriiParintilor vine se responsabilitatea organizării programului în timpul unei pauze sau vacanțe, și pentru că dincolo de a fi și specialist sunt și mamă, o să adresez părinților în mod personal: ”Părinte drag, vorbește-I copilului tau într-un mod pozitiv despre mersul la grădiniță, însă nu exagerat cu expresii de genul: ”la gradiniță este minunat”, ”o să te distrezi și o să te joci împreună cu colegii tăi”. Prezintă-i mai bine rutina zilnică, amintește-i care sunt activitățile preferate pe care le-a făcut la grădiniță înainte de pauză, că o să se revadă cu colegii și doamenele educatoare. Încearcă să nu lași propria anxietate referitoare la început sau experiențele anterioare să te copleșească sau să i le transmiți copilului, iar dacă asta se întâmplă, alege să vorbești cu un alt părinte și/sau un specialist.” 5. Există oare anumite jocuri pe care putem să le punem în practică alături de copii, jocuri de rol de exemplu, care pe ei chiar îi ajută la această readaptare, sau jocuri de familie pe care să le facem împreună? Există anumite jocuri care ușurează tranziția copilului către grădiniță. De exemplu: ”Jucării-vorbărețe”. Jocul este limbajul cel mai accesibil copilului, dar și modalitatea cea mai bună de a-și exprima emoțiile și a învăța noi comportamente. Jucăriile mici (figurinele/miniaturile) sau plușurile sunt foarte utile. Pune jucăriile să meargă într-un loc nou și adaugă strategii de coping, de exemplu. ”Maimu (maimuța) merge într-un loc nou și se simte speriat. Ce ar putea face? Poate i-ar spune unui adult!” Cucu bau sau ascunselea este un joc foarte important care îi ajută pe copii să relizeze că părinții se întoorc chiar dacă nu îi văd sau nu îi găsesc pentru o perioadă. Foarte util pentru această tranziție ar fi și întâlnirea cu un coleg de grădiniță pentru câteva momente de joacă sau pentru a parcurge drumul de acasă până la grădiniță împreună. La momentul poveștilor, poți citi cărți care să cuprindă experiența altor personaje, de aceeași vârstă legate de grădiniță sau de separarea de părinți. Câteva recomandări bune sunt: Micul noi acasă și Micul Noi la școală, Adaptarea la grădiniță joc psihoeducațional, Marea mea carte despre grădiniță, Connie merge la grădiniță, Ronți Ronț nu vrea să meargă la grădiniță, Max merge la grădiniță De altfel și să coloreze/ lipească/ sorteze activități legate de programul și activitățile desfășurate la grădiniță sunt foarte utile. Din desenul copilului poți să afli foarte multe detalii despre ceea ce simte sau trăiește la grădiniță. Poți cere chiar desenele pe care le face la grădiniță. 7. Care ar fi ”script-urile”, scenariile pe care să le spunem celor mici atunci când ne spun că nu mai vor la grădiniță deloc - cred că îi ajută mult pe părinți să aibă niște exemple de fraze potrivite pe care să le spună și niște exemple de fraze care fac mai mult rău decât bine. Când copilul spune: urăsc grădinița, nu mai vreau deloc la grădiniță, este un moment bun să validăm emoția și să aflăm mai multe detalii. „Am auzit că urăști grădinița. Știu că sunt lucruri care îți plac și nu îți plac la grădiniță. Există ceva anume care te face atât de nefericit încât vrei să stai acasă?” Când copilul spune: copiii sunt răi/doamnele sunt rele. „Îmi pare rău că doamnele/copiii sunt răi. Ce fac ele/ei? Poti sa-mi spui ce s-a întâmplat pentru a te putea înțelege și ajuta? Pregătirea mentală a copilului este foarte importantă. Părinții au nevoie să știe că nu este suficient să îi spună copilului odată sau de câteva ori ce se va întâmpla la grădiniță, ci de multe ori, uneori zile la rând. “Știu că îți este greu, hai să ne îmbrățișăm și să ne umplem rezervorul cu ”pupici cu sclipici”, de acolo poți să îți iei pupici ori de câte ori îți este dor de mine, iar eu voi face la fel. O să mergem la grădiniță, tu o să intri în grădiniță cu doamna educatoare/îngrijitoare, o să te dezbraci, o să te încalți cu încălțămintea de interior, o să-ți lași ghiozdănelul în dulap, apoi o să intrii în sala de clasă unde te vei întâlni cu colegii tăi. Acolo sunt multe jucării. O să vă jucați, o să mâncați micul dejun, apoi o să faceți o activitate, veți primi o gustare, apoi veți iesi afară în curte dacă este vreme frumoasă (apropo îți amintești de tractorul mare din curte?) sau vă veți juca în clasă. După ce vă jucați, mergeți înapoi în grădiniță, vă spalați pe mâni și o să primiți o supă și felul doi. Urmează să somnul de prânz, o să vă treziți, o să vă îmbracați, poate o să vă jucați puțin sau o să treminați o activitate începută de dimineață, primiți o altă gustare după care urmează ”ora părinților” și mama o să vină după tine. Pentru copiii mai mici, simplificăm puțin povestea, însă accentul îl punem pe activitățile de rutină și pe faptul că părinții se întorc mereu. Pentru copiii mai mici putem chiar să inventăm un cântec cu tema: ”Părinții se întorc” și să facem referire la personajele îndrăgite din cărțile cu povești care trec prin experiențe asemenătoare și reușesc să se adapteze. Ca mama lui Răzvan, un copil de 2 ani și 8 luni spun că este nevoie de multă răbdare și încredere. Încredere în decizia pe care ați luat-o (de a merge le grădiniță). Încredere în personalul grădiniței. Încredere în copil că se poate adapta și că este doar o etapă, în care cunoaște lumea și că poate fi autonom. Orice copil, poate avea momente în care să nu vrea la grădiniță, mai ales dacă nu cunoaște bine locul, colegii și adulții cu care-și petrece câteva ore din zi. Uneori chiar și noi adulți, am vrea să mai stăm în pat, să nu mergem la serviciu sau ne este greu când ne schimbăm locul în care ne desfășurăm activitatea. Uneori chiar și adulții au o voce mică interioară care le spune: ”hai, fugi, pleacă acasă!” 6. Este important să le păstrăm în linii mari chiar și în vacanță rutina pe care o au la creșă sau grădiniță (trezitul de dimineață, somnul de prânz, culcatul devreme etc) sau putem renunța la genul acesta de reguli în vacanță? Este foarte important să nu fie o diferență majoră în programul copilului. Sigur că există excepții de la regulă, însă o diferență majoră îl determina pe copil să refuze mersul la grădiniță. Copilul poate simți că pierde distracția și beneficiile pe care le are acasă. Așa cum în cazul adulților este recomandat să fie minim o zi în care să se pregătească mental pentru serviciu, după concediu, la fel este recomadat și util minim o zi în care să îl ajutăm pe copil să se pregătească mental pentru separarea de casă, familie, jucării și programul diferit.