Povestile lui Max- Ma simt bine la gradinita, interviu cu autoarea

1.Cine este Andreea Dobritan? Andreea Dobritan este in primul rand mama de 2 M , doi baieti prescolari aflati intr-o continua cautare de informatii noi si, chiar de tehnici de psihologie (stapanesc foarte bine respiratia corecta, de pilda ), dar si sotie. Apoi, Andreea Dobritan este un om care a facut din profesiile sale pasiune si a incercat mereu sa exceleze in meserie. Aceste profesii se leaga foarte mult de motto-ul meu: „Fii ARHITECTUL propriei vieti”, fiind vorba despre meseria de dascal,vin care imi dau silinta sa formez caractere, sa ajut la adaptarea si integrarea chiar si a copiilor cu nevoi speciale si despre meseria de psiholog clinician, in care, ma straduiesc, sa creionez niste linii de ghidaj pentru ca cel care apeleaza la sprijinul meu sa traiasca varianta cea mai buna posibil a propriei vieti.

Povestile lui MAX – Ma simt bine la gradinita

2.De unde a pornit ideea de crea un ghid de interventie pentru modelarea comportamentala acasa si la gradinita? Mereu mi-a placut statistica si am fost pasionata de studii , asa ca, sub indrumarea mentorului meu, conf. univ. dr. Delia Birle, am desfasurat o cercetare alaturi de copiii cu tulburari din spectrul autist, cercetare ce a fost cuprinsa in lucrarea mea pentru obtinerea gradului I. Astfel ca, am descoperit cat este de placuta biblioterapia si ce rezultate fantastice ofera, atunci cand este corect aplicata si conceputa in concordanta cu nevoile copilului. La sugestiile multor oameni si colaboratori dragi din jurul meu, am decis sa impartasesc intreg ghidul, cu sugestiile de aplicare, oamenilor din lumea intreaga, astfel sa aiba la indemana, oricand, o metoda de interventie profesionista pentru cele mai uzuale provocari atat in cazul copiilor tipici cat si in cazul celor speciali.  

Ghid de interventie pentru modelarea comportamentala acasa si la gradinita

  3.Ce contine acest ghid si cui i se adreseaza? Colectia de materiale „Povestile lui MAX – Ma simt bine la gradinita” cuprinde 8 povesti terapeutice, 35 de cartonase cu imagini din fiecare scena a povestilor, insotite de 58 de sugestii de activitati, ce vizeaza dificultatile intalnite, atat de prescolarii tipici cat si de cei cu CES, in mediul gradinitei. Sugestiile apar sub forma de jocuri si se adreseaza tuturor actorilor educationali din viata copiilor: profesori, parinti si terapeuti. 4.Ghidul se numeste Povestile lui Max- Ma simt bine la gradinita , care e povestea lui Max? Ce anume te-a determinat sa alegi acest nume? Aveam nevoie de un nume scurt, clar, usor de pronuntat si de retinut chiar si de copiii cu cerinte educative speciale. Imi amintesc cu mult drag, cum un participant la studiu, nonverbal, la ultimele intalniri a inceput sa il pronunte pe Max, sigur intr-un mod stalcit dar a fost un progress enorm. Si atunci am fost sigura ca acest nume este cel mai potrivit. 5.Care sunt beneficiile pe care le aduce acest ghid copiilor si deopotriva parintilor? Ghidul reprezinta o forma structurata de interventie, cu pasi simpli si clari, la indemana oricui, menit sa ofere confort si un cadru securizant copilului. El va intelege ca e ok sa nu fii mereu in cea mai buna forma, dar va dobandi niste „unelte” de actiune in situatiile stresante. De asemenea, ghidul ofera confort atat parintelui cat si dascalului care vor sti ca, mereu, au la indemana un numar mare de tehnici validate stiintific prin care pot preveni sau interveni in situatii delicate. Sigur ca ghidul nu face minuni din dulap sau din librarie, este nevoie ca el sa fie studiat si lucrat cat de mult posibil, atat ca metoda de preventie, cat si ca metoda de interventie.

Materiale gestionarea emotiilor -Colectia Jucarii Vorbarete

  6.Care sunt problemele pe care le intampina un copil atunci cand merge la gradinita? Copii mici-probleme mici?... nu as crede asta, pentru ca la fiecare varsta problemele pot avea un impact destul de mare asupra individului. Cu atat mai mult atunci cand copilul este mic, nu are experienta si simte ca nu poate controla ceea ce urmeaza sa i se intample. Iar senzatia de lipsa de control, absenta predictibilitatii genereaza reactii, firesti de altfel, de-autoaparare, de teama chiar ca s-ar putea intampla ceva rau. Asadar, tema generala a „problemelor mici” este lipsa predictibilitatii si stabilitatii. Incepem cu anxietatea de separare, cand nu vrea sa ramana la gradinita, putem sa contiuam cu un slab autocontrol al emotiilor, cu comportamente categorice in care refuza sa se adapteze la reguli sau sa imparta jucariile si lista poate continua...   7.Adaptarea la gradinita e o problema ce framanta orice parinte, ce sfaturi dam parintilor a caror copii se adapteaza foarte greu la gradinita? Este foarte important ca, mai intai, parintele sa fie in confort cu ideea ca al lui copil va trece in etapa urmatoare de dezvoltare si ca e firesc sa se intample asa. Mai apoi, parintele ar trebui sa isi consolideze increderea in doamnele educatoare si in procesul didactic. Atunci cand parintele este relaxat referitor la aceasta idee poate sa inceapa sa povesteasca cu cel mic despre cat de minunat este locul de poveste de la gradinita, ba chiar ar putea sa faca cateva vizite acolo. De asemenea, jocurile de rol sau cele cu papusile pot sa dea rezultate extraordinare. Lasarea copilului pentru cateva minute si apoi ore cu alte persoane decat parintii e o strategie demna de luat in calcul. Si, bineinteles, atunci cand vorbim despre parinti si copii mai sensibili, acomodarea blanda la mediul gradinitei este cheia reusitei. 8.Cum trebuie sa fie un educator pentru a face acomodarea la gradinita cat mai usoara? Empatic. Raspunsul este scurt si cuprinzator. Doamnele educatoare sunt mamicile de la gradinita si ar fi indicat sa se comporte ca atare. Chiar daca dansele au o experienta vasta si stiu ca pana la urma fiecare copil se acomodeaza, sa isi aminteasca ca pentru micutul din fata lor este prima experienta de acest tip si se afla in fata unei provocari de crestere. Asa ca, noi, dascalii, suntem datori sa le oferim prescolarilor un mediu securizant, plin de iubire si confort, sa le oferim bratele noastre atunci cand au nevoie, dar sa le si respectam spatiul personal. Inchei acest raspuns cu un citat foarte elocvent, care daca ar fi aplicat in deplinatatea sa, nu arm ai avea nevoie de completari: „Adulti, faceti loc, trece MAJESTATEA SA, COPILUL!” (Ellen Key).