Dezvoltarea limbajului la copiii bilingvi
Provocarile vorbirii atunci cand copiii aud doua limbi in acelasi timp
Ultimul interviu din seria #StamDeVorba se adreseaza mai ales mamelor din Diaspora, care au lasat in urma Romania, dar nu si limba romana – de cele mai multe ori, copiii lor cresc in case in care se vorbeste in continuare romana, iar apoi se adapteaza la sisteme educationale in care invata o limba straina.
Amestecul acesta de limbi la o varsta atat de frageda a copiilor poate duce, initial, la niste intarzieri de limbaj – de altfel, foarte firesti, pana la urma cei mici nu invata o singura limba, ci doua, nu un singur vocabular, ci o cantitate dubla – care ingrijoreaza parintii. Lucrurile se recalibreaza dupa primii ani de confuzie si griji, iar expertii considera ca bilingvismul poate ajuta de fapt un copil sa-si dezvolte abilitatile cognitive si functiile executive. In plus, se pare ca bilingvismul este ca o gimnastica mentala ce ii pregatestepe copii pentru multitasking – a face, cu usurinta, mai multe lucruri in acelasi timp.
Eliza Urzica, mama din spatele contului My Everything Beautiful, a decis sa faca ”homeschool” si sa isi retraga cei trei copii din sistemul educational britanic pentru a le oferi libertate, atentie catre interesele fiecaruia si o copilarie orientata spre invatarea prin joaca. In interviul de astazi, Eliza ne-a povestit despre provocarile dezvoltarii limbajului intr-o familie care vorbeste romaneste, dar locuieste la Londra, si despre diferentele in vorbire pe care le-a perceput intre cei trei baieti ai sai – fiecare cu ritmul si cu propriul interes pentru cuvinte si comunicare.
La ce varsta au inceput copiii tai sa vorbeasca si cum iti aduci aminte ca ti s-a parut acea varsta la momentele respective? Era prea devreme? Era deja foarte tarziu?
Primul meul copil a inceput sa le faca mai repede pe toate. De altfel, asa e caracterul si personalitatea lui. Incepi sa iti dai seama inca de cand e mic daca va fi un copil energic si aventuros, sau un copil mai calm si sensibil. La 1 an si jumatate spunea multe cuvinte, desi nu le pronunta corect pe toate.
In schimb fratele lui a avut un vocabular foarte limitat pana la varsta de 2 ani. Spunea doar 4-5 cuvinte si nimic mai mult. Bineinteles ca m-am gandit mult la diferentele acestea dintre ei doi, dar asa cum ei sunt doua persoane diferite, asa vor fi si diferentele dintre ei.
Ai simtit presiune din partea celor din jur (rude, prieteni, oameni necunoscuti de pe strada, colegi de breasla) sau chiar din partea ta, in ceea ce priveste ritmul copiilor tai de dezvoltare a vorbirii? Erai intrebata la vreunul dintre copii ”Oare cand va vorbi? De ce nu vorbeste odata? Oare e ceva in neregula cu el de nu vorbeste?”
Din partea familiei, nu. Nici eu nu am fost foarte ingrijorata. Am invatat sa am rabdare, sa astept. Stiam ca va veni timpul cand el se va simti pregatit si se va intampla minunea, fara sa fac eu eforturi supraomenesti sau sa ma stresez inutil. Probabil daca ar fi avut 3 ani si nu vedeam nici o imbunatatire, atunci ar fi fost timpul sa caut ajutor. Dar la 1 an si jumatate – 2 ani, nu aveam asteptari mari de la baiatul meu mijlociu. Dupa 2 ani, a inceput sa vorbeasca din ce in ce mai mult.
Ai simtit vreodata ingrijorare in ceea ce priveste dezvoltarea vorbirii copiilor tai? Ingrijorare ca nu se intampla odata sau ca nu se intampla asa cum ai fi crezut / asa cum ai vazut la alti copii?
Nu. Am învățat devreme că fiecare copil e diferit și comparațiile nu îmi fac bine nici mie, nici copiilor mei. Nu îi compar nici pe copiii mei între ei, deoarece cum am spus, sunt doi oameni diferiți, personalități diferite, etc., și comparațiile ar încuraja ură, gelozie și invidie.
Ce pasi ai facut pentru dezvoltarea vorbirii copiilor tai – ne poti oferi niste exemple pentru mamele care ne urmaresc si care ar vrea sa primeasca niste idei?
Știu că răspunsul meu nu va fi de ajutor aici, însă nu am făcut nimic special. Am vorbit mult cu ei, pentru că eu vorbesc mult în general, dar dacă asta a ajutat, nu știu să spun sigur. De asemenea, am vorbit întotdeauna normal, fără limba bebeluseasca. Foloseam aceleasi cuvinte cu ei, asa cum as fi vorbit cu un adult.
Te-ai comportat diferit la fiecare copil in parte din acest punct de vedere? Ai observat diferente intre copiii tai la capitolul limbajului – multa lume ar crede ca, fiind crescuti in aceeasi casa si de aceiasi parinti, se vor dezvolta oarecum in acelasi ritm, iar multi parinti descopera cu uimire ca acest lucru nu este adevarat.
Eu m-am comportat la fel, am vorbit la fel de mult cu ei, in schimb ei s-au dezvoltat in ritmul lor propriu. Cum am spus si la intrebarile anterioare, primul copil spunea multe cuvinte la 1 an si jumatate. Atat de multe incat toti credeam ca la 2 ani va vorbi cursiv si clar. Baiatul mijlociu in schimb, abia la 2 ani a inceput sa spuna din ce in ce mai multe, pana atunci avand doar 4-5 cuvinte in vocabular.
Cum crezi ca a fost influentat baietelul tau cel mic, de exemplu, de faptul ca a crescut intr-o familie in care deja existau 2 copii, spre deosebire de primul tau nascut, care nu a avut alti copii pe care sa ii imite/observe cand era mic?
Am vazut diferenta asta chiar si la al doilea copil, la Josh. Desi a inceput sa vorbeasca la 2 ani, si a fost mai tarziu decat a facut-o fratele lui, faptul ca a avut un frate mai mare cred ca l-a ajutat enorm. Josh a fost nascut in aceeasi perioada cu alti doi verisori, ceilalti doi fiind singurii copii in familie. Pe cand Josh a inceput sa vorbeasca din ce in ce mai mult, ceilalti doi verisori ai lui inca nu spuneau multe cuvinte.
Baietelul meu cel mai mic, are putin din caracterul si personalitatea primului nascut. Desi cred ca il ajuta enorm faptul ca are alti doi frati mai mari pe care sa ii imite, si chiar asta se intampla, cred ca tine mult si de personalitatea copilului. La fel cum s-a intamplat si la primul nascut. Nu avea alt frate pe care sa imite, dar le-a facut pe toate mai repede. Cred ca toate joaca un rol important si fiecare lucru ajuta intr-o oarecare masura.
Te-ai gandit vreodata sa ceri ajutorul unui specialist in dezvoltarea limbajului, sau ai avut vreo varsta limita a copiilor pana la care ai decis ca vei astepta fara o programare la un logoped?
Nu m-am gandit sa apelez la ajutor, dar daca vreunul din ei ar fi ajuns la varsta de 3 ani si tot nu vorbea, atunci as fi cautat ajutorul unui specialist.
Cum crezi ca a influentat dezvoltarea vorbirii faptul ca locuiti în UK si ca baietii au fost crescuti bilingv? Cum a fost adaptarea lor la gradinita si scoala?
Noi vorbim doar in limba romana in casa. Cel mare s-a adaptat destul de usor la gradinita. Fiind extrovertit, l-a ajutat personalitatea lui. In schimb, celui mijlociu i-a fost mult mai greu la inceput. Imi spunea ca nu mai vrea sa mearga pentru ca cei de acolo nu vorbesc “ca noi”. Dupa cateva luni, deja stia cuvinte si propozitii, si cand se joaca acasa cu fratele lui, vorbesc in engleza, atat cat stiu.
Care sunt acele lucruri care conteaza cel mai mult, care cantaresc cel mai greu, atunci cand vine vorba despre limbajul unui copil – din punctul tau de vedere?
Cred ca atunci cand inveti ca cel mic e unic si are timpul lui pentru a le face pe toate, nimic nu va mai conta si nu va mai cantari greu. E o lupta continua cu tine, si problema e la noi si in mintea noastra. Nu are copilul o problema.
Care consideri ca sunt acele greseli pe care le fac parintii, neintentionat, dar care nu ajuta deloc in dezvoltarea vorbirii celor mici si mai mult le pun bete in roate?
Comparatia cu ceilalti copii, sau cu fratii, 100%. In dorinta noastra de a ajuta si a incuraja, nu facem altceva decat sa starnim gelozie, rivalitate intre frati, si chiar mai rau, conparatiile acestea au consecinte negative asupra stimei de sine.
