Educatia timpurie

Descriere

Educatia timpurie

Copilul invata si se dezvolta prin propria descoperire a lumii (materiale si sociale) si, pas cu pas, a locului sau in cadrul acesteia. Relatiile cu adultii, cu ceilalti copii, cu obiectele si lumea inconjuratoare vor pune bazele integrarii sociale si dezvoltarii potentialului fiecaruia. Cuvantul de ordine pentru copilaria mica este stimularea. Copilul are nevoie, in primii ani de viata, de o continua acompaniere a adultului in dezvoltarea sa. Cat de puternica sau slaba, directa sau indirecta sa fie aceasta acompaniere? Aceasta constituie una dintre intrebarile la care educatia timpurie incearca sa gaseasca un raspuns adecvat.

Editura: Arlequin
Autor: Ecaterina Vrasmas
ISBN: 978-606-93624-0-2
Format: A4
Nr. pagini: 356
Editie: 2014

CUPRINS

PARTEA I: FUNDAMENTELE ŞI ARGUMENTELE POLITICILOR ŞI PROGRAMELOR DE EDUCAŢIE TIMPURIE

CAPITOLUL I: Educaţia timpurie sau programe educative pentru copilăria mică
I.1. Educaţia timpurie ca domeniu multiplu şi nou de studiu şi acţiune 13
I.2. Educaţia timpurie – forme şi componente 14
I.3. Educaţia timpurie în cadrul educaţiei pentru toţi şi a educaţiei incluzive 14
I.4. Definiţia educaţiei timpurii în contextul îngrijirii timpurii pentru dezvoltare 18
I.5. Educaţia la vârstele mici ca obiectiv al politicilor internaţionale 21
I.6. Caracteristicile şi nevoile de dezvoltare ale copiilor 27
I.7. Stimularea ca specific al dezvoltării la vârstele mici 31
I.8. Tendinţe şi statistici 32

CAPITOLUL II: Studii, cercetări şi programe în domeniul vârstelor mici şi preşcolare
II.1. Cercetarea ştiinţifică asupra vârstelor mici ale copilului şi studiile de dezvoltare prenatală (psihologia fetusului) 39
II.2. Studii privind importanţa copilăriei mici asupra şcolarizării şi a condiţiei sociale 44
II.3. Relaţiile sociale în copilăria mică 45
II.4. Studii despre imaginea de sine, respectul de sine şi încrederea în forţele proprii 54
II.5. Studii de nutriţie şi alimentaţie 57
II.6. Studii şi orientări privind construcţia şi eficienţa programelor sociale adresate micii copilării şi dezvoltarea teoriei privind educaţia timpurie 58
II.7. Studii şi politici sociale incluzive privind indicatorii şi reperele copilăriei 68

CAPITOLUL III: Repere normative şi principii ale programelor pentru educaţie timpurie
III.1. Educaţia copiilor mici între tendinţe şi valori 77
III.2. Modele explicative ale dezvoltării: modelul ecologic şi cel al situaţiilor de risc 79
III.3. Principiile generale pe care se bazează programele de educaţie timpurie 82
III.4. Relaţia dintre educaţia timpurie şi educaţia preşcolară 89
III.5. Dimensiunile unui proiect de program bazat pe individualizare şi abordare timpurie a educaţiei 91
III.6. Principiile metodologice propuse în creşă şi grădiniţă în perspectiva educaţiei timpurii 93
III.7. Evaluarea programelor de educaţiei timpurie 97
III.8. Educatoarea şi alţi profesionişti în programul de educaţie timpurie din grădiniţă 99

CAPITOLUL IV: Dezvoltarea copilului: dimensiunile proceselor de educaţie timpurie în favoarea dezvoltării
IV.1. Programele creşelor şi grădiniţelor în favoarea dezvoltării copiilor 103
IV.2. Dezvoltarea copilului mic 104
IV.3. Principiile dezvoltării copilului 105
IV.4. Modele teoretice de stadii şi etape de dezvoltare a copilului 107
IV.5. Dezvoltarea holistică 110
IV.6. Dezvoltarea embrionului până la naştere 110
IV.7. Momentul naşterii 111
IV.8. Dezvoltarea după naştere 111
IV.9. Dezvoltarea în cursul primilor trei ani 112
IV.10. De la 3 la 6 ani 113
IV.11. Situaţii de risc pentru dezvoltarea copilului mic 114
IV.12. Aspecte ale dezvoltării sociale la copilul mic 115
IV.13. Interacţiunea cu adultul ca bază a dezvoltării limbajului 119
IV.14. Alfabetizarea emoţională 121
IV.15. Experienţa copilului ca experienţă de relaţie 124
IV.16. Probe şi testecare evaluează dezvoltarea copilului mic 124
IV.17. Programul Portage 125
IV.18. Repere de dezvoltare în cadrul educaţiei timpurii în România 130
IV.19. Adaptarea programului educativ din creşă şi grădiniţă pentru dezvoltarea personalităţii 134
IV.20. Componentele personalităţii – un model pentru programele educaţionale timpurii 134
IV. 21. Programul de educaţie timpurie – ca program adecvat dezvoltării copilului 136

PARTEA A II A: ANALIZA ŞI DEZVOLTAREA PRACTICILOR ÎN EDUCAŢIA TIMPURIE

CAPITOLUL V: Sprijin educaţional pentru dezvoltare prin cunoaştere şi individualizare
V.1. Cunoaşterea copilului în creşă şi grădiniţă pentrustimularea dezvoltării sale holistice 142
V.2. Individualizarea ca proces de sprijin a dezvoltării 159
Anexa 1 167

CAPITOLUL VI: Perspective de abordare a jocului în educaţia timpurie
VI.1. Importanţa jocului la copilul mic şi preşcolar 177
VI.2. Dimensiunile jocului 182
VI.3. Tipurile de joc în evoluţia copilului 182
VI.4. Rolul părinţilor în joc 185
VI.5. Primele jocuri sau specificul jocului la copilul mic 186
VI.6. Jocul în programul de creşă/ grădiniţă 189

CAPITOLUL VII: Rolul amenajării spaţiului educaţional în dezvoltarea copilului mic şi preşcolar
VII.1. Rolul mediului fizic în dezvoltarea copilului 198
VII.2. Mediul fizic din familie 202
VII.3. Importanţa amenajării spaţiului educativ din creşă/ grădiniţă 204
VII.4. Ce sunt ariile de stimulare? 207
VII.5. Organizarea practică a spaţiului educativ prin arii de stimulare 210
VII.6. Ocazii de joc – ocazii de învăţare şi dezvoltare prin ariile de stimulare 211
VII.7. Tipuri de arii de stimulare 214
VII.8. Chestionar pentru evaluarea organizării sălii de grupă 231
VII.9. Avantajele ariilor de stimulare 232
VII.10. Rolul educatoarei în amenajarea spaţiului educativ 233
VII.11. Materialele folosite 237
VII.12. Sugestii pentru alegerea jucăriilor şi a materialelor didactice 238

CAPITOLUL VIII: Imaginea de sine şi stima de sine în educaţia timpurie
VIII.1. Educaţia timpurie şi imaginea de sine 241
VIII.2. Identitate şi construcţia sinelui la copil 241
VIII.3. Relaţia dintre dezvoltarea sinelui şi apartenenţă la copilul mic 242
VIII.4. Relaţia dintre dezvoltarea personală şi încrederea de sine 244
VIII.5. Imaginea de sine, încrederea în sine şi respectul sau stima de sine 245
VIII.6. Procesul de construire a imaginii de sine 247
VIII.7. Imaginea de sine sănătoasă şi imaginea de sine deficitară 249
VIII.8. Un model al indicatorilor imaginii de sine în primii ani de viaţă 251
VIII.9. Factorii care influenţează învăţarea sinelui 252
VIII.10. Premisele respectului de sine 253
VIII.11. Conceptul de stimă de sine şi analiza sa teoretică 255
VIII.12. Componentele stimei de sine 258
VIII.13. Atitudinile parentale şi stima de sine 258
VIII.14. Activităţile pentru formarea încrederii de sine în creşă şi grădiniţă 259
VIII.15. Recomandări practice şi cerinţe faţă de educatori 262
VIII.16. Experienţa de viaţă şi respectul de sine 265

CAPITOLUL IX: Răspunsul la cerinţele educaţionale speciale în programul de educaţie timpurie
IX.1. Concepte cheie 270
IX.2. Diversitate şi diferenţe în dezvoltare 271
IX.3. Cerinţe educaţionale şi cerinţe educaţionale speciale 272
IX.4. Atitudinea faţă de copiii cu CES 273
IX.5. Perspectiva pozitivă asupra copiilor cu CES 274
IX.6. Situaţiile de risc pentru dezvoltarea copiilor 275
IX.7. Imaginea de sine la copilul cu dizabilităţi şi/ sau alte CES 276
IX.8. Acoperirea nevoilor speciale de educaţie la vârstele timpurii 277
IX.9. Teze fundamentale în tratarea CES la vârstele mici 279
IX.10. Istoricul intervenţiilor educaţionale asupra copiilor cu CES 279
IX.11. CES în creşă/ grădiniţă – direcţii de acţiune 282
IX.12. Recomandări în planificarea activităţilor 284
IX.13. Semnele de risc la copiii mici, de la 0 la 2 ani 286
IX.14. Un instrument de evaluare a comportamentelor semnificative ale copiilor în copilăria mică (0-2 ani) 286
IX.15. Instrumente pentru evaluarea timpurie a CES în grădiniţă 289
IX.16. Rolul educatoarei în evaluarea şi lucrul cu copiii cu CES 290
IX.17. Cine sprijină educatoarea în activitatea cu copiii cu CES? 293
IX.18. Cum folosim progamul de educaţie timpurie în problematica copiilor cu CES 294
IX.19. Paşii abordării unei educaţii de calitate, incluzive la nivelul creşei/ grădiniţei 295

CAPITOLUL X: Parteneriatul educaţional
X.1. Familia ca mediu primar de socializare 299
X.2. Familia şi educaţia copiilor 300
X.3. Părintele bun sau competenţa parentală 304
X.4. Stadiile de dezvoltare ale competenţei parentale 306
X.5. Stilul educativ în familie 307
X.6. Parteneriatul educaţional în favoarea dezvoltării copilului 309
X.7. Parteneriatul educaţional ca relaţie şi ocazie de dezvoltare pentru participanţi 310
X.8. Parteneriatul educaţional ca atitudine 311
X.9. Partenerii acţiunilor educative 313
X.10. Modelul teoretic al parteneriatului 314
X.11. Parteneriatul dintre părinţi şi educatori pentru a creşte realizările/ performanţele copilului/ elevului 315
X.12. Împuternicirea 317
X.13. Implicarea părinţilor 317
X.14. Argumente şi forme de implicare a părinţilor în educaţia formală 318
X.15. Modele ale unui parteneriat efectiv şi eficient 324
X.16. Condiţiile parteneriatului 328
X.17. Un cadru de măsurare calitativă a parteneriatului în educaţia timpurie 331
X.18. Concluzii practice pentru parteneriatul în educaţia timpurie 337
X.19. Când se stabileşte colaborarea 337
X.20. Informarea părinţilor 338
X.21. Rezolvarea conflictelor cu părinţii 339
X.22. Tipuri de activităţi cu părinţii 341
X.23. Strategii de sprijin pentru familii în luarea deciziilor privitoare la copil 342
X.24. Centrele de Resurse pentru Părinţi 343
X.25. Materiale necesare în CRP 344
X.26. Comunitatea educativă 346
X.27. Structuri de sprijin pentru copil, familie şi educatori 347
BIBLIOGRAFIA LUCRĂRII 350