Factori esentiali in dezvoltarea vorbirii

Factori esentiali in dezvoltarea vorbirii

Dezvoltarea vorbirii unui copil tine 50% de genetica si 50% de ceea ce noi facem ca sa il sprijinim

Dr. Maria Lupu este medic rezident neurolog pediatru si ne-a vorbit despre cum a gestionat si observat, din punctul de vedere al unui specialist dar si din perspectiva mamei, dezvoltarea limbajului baietelului sau. Pe scurt: cu atentie, obiectivitate si mare grija in ceea ce priveste expunerea la ecrane.

Dr. Maria Lupu, care ofera informatii bine-documentate pe contul sau de Instagram @neuro_ped, ne-a povestit despre ce a facut ca sa sprijine dezvoltarea limbajului copilului sau, dar mai ales ce nu a facut: ”Nu l-am expus la ecrane (exceptand conversatiile video cu bunicii) pana pe la 2 ani iar acum, la 2 ani si aproape 5 luni, timpul e limitat (exista multiple dovezi care asociaza aceasta expunere cu intarzierea de limbaj).”

Urmariti interviul numarul 5 din seria noastra #StamDeVorba si apoi va invitam sa puneti in practica, alaturi de cei mici, sfaturile oferite de Dr. Maria Lupu.

La ce varsta a inceput baietelul tau sa vorbeasca (daca a inceput deja) si cum iti aduci aminte ca ti s-a parut acea varsta la momentul respectiv? Era prea devreme? Era deja foarte tarziu?

Baietelul meu a inceput sa spuna primele cuvinte cu sens in jurul varstei de 1 an. Mi s-a parut ok, desi cu cat se apropia varsta traiam o oarecare anxietate (nu foarte intensa, dar care exista) anticipand negativ o posibila intarziere (fara niciun motiv rational).

Ai simtit presiune din partea celor din jur (rude, prieteni, oameni necunoscuti de pe strada, colegi de la spital) sau chiar din partea ta, in ceea ce priveste ritmul copilului tau de dezvoltare a vorbirii? Ai fost intrebata ”Oare cand va vorbi? De ce nu vorbeste odata? Oare e ceva in neregula cu el de nu vorbeste?” sau dimpotriva, lumea are incredere in tine si te lasa in pace?

Pe partea de limbaj nu am simtit neaparat o presiune de grup. Probabil si pentru ca nu a fost cazul. Eu in schimb l-am urmarit foarte atent, dar nu am avut motive sa ma ingrijorez.

Ai simtit vreodata ingrijorare in ceea ce priveste dezvoltarea vorbirii copilului tau? Ingrijorare ca nu se intampla odata sau ca nu se intampla asa cum ai fi crezut / asa cum ai vazut la alti copii sau cum stiai din scoala ca se va intampla?

Doar in faza initiala, cand se apropia de varsta de 1 an, dar erau mai degraba temerile mele si nu aveau legatura cu dezvoltarea lui, care pe partea de limbaj a fost mult mai buna decat ar fi fost de asteptat pentru varsta.

Ce pasi faci / ai facut pentru dezvoltarea vorbirii baietelului tau – ne poti oferi niste exemple pentru mamele care ne urmaresc si care ar vrea sa primeasca niste idei?

Cred ca am facut destul de multe lucruri, atat instictiv cat si bazat pe studii. I-am citit mult, de cand s-a nascut, initial din cartile pe care le citeam eu, asa cu voci diferite pentru personaje, intonatie, schimbari ale tonului si in general, teatral (pentru limbajul non-verbal, expunere la o varietate mare de cuvinte, contact, conexiune) apoi am trecut la carticele adecvate varstei, pe care le-am tot citit si recitit, explicat, aratat pe imagini. Cititul a fost o experienta constanta in viata lui, motiv pentru care e o activitate pe care o iubeste si la care se poate concentra pentru perioade foarte lungi de timp.

Nu l-am expus la ecrane (exceptand conversatiile video cu bunicii) pana pe la 2 ani iar acum, la 2 ani si aproape 5 luni, timpul e limitat (exista multiple dovezi care asociaza aceasta expunere cu intarzierea de limbaj). I-am narat intreaga existenta incepand de la nastere (ex. punem piciorul in soseta si il apoi imbracam bluzita etc.)

Ne-am axat pe comunicare. Inca de cand era bebe si doar lalaliza ii dadeam sansa sa raspunda, faceam pauze. Iar acum il incurajam constant sa ne povesteasca, sa isi aminteasca cu ce erau diverse povesti, sa cante etc. Punem in scena povestile pe care le citim, spunem replici, ne amintim ce se intampla pas cu pas. Totusi chiar daca facem aceste lucruri nu pot sa atribui eforturilor noastre limbajul lui dezvoltat… 50% nurture si 50% nature (genetica).

 

Te-ai gandit vreodata sa ceri ajutorul unui specialist in dezvoltarea limbajului, sau ai avut vreo varsta limita a copilului pana la care ai decis ca vei astepta fara o programare la un logoped?

Nu a fost cazul dar nu as fi avut nicio ezitare sa apelez cat de repede. Opinia mea cand vine vorba de intarzieri (si de fapt orice probleme) e ca nu are sens sa astept ca lucrurile sa se agraveze, sa existe consecinte pe termen lung. Rezultatul unei evaluari, al unui consult poate fi normal (si grijile neintemeiate) sau poate spune ca e cazul de interventie, de un ajutor specializat si atunci i-l ofer copilului meu din timp.

Care sunt acele lucruri care conteaza cel mai mult, care cantaresc cel mai greu, atunci cand vine vorba despre limbajul unui copil – din punctul tau de vedere?
Comunicarea. Sa i se vorbeasca si sa aiba sansa de a intelege si raspunde.

Care consideri ca sunt acele greseli pe care le fac parintii, neintentionat, dar care nu ajuta deloc in dezvoltarea vorbirii celor mici si mai mult le pun bete in roate?

Vorbesc non-stop, turuie, fara sa ii ofere sansa de a raspunde (asta se intampla mai ales la varste mici). Pun toata ziua cantecele, tot felul de zgomote de fond crezand ca stimuleaza vorbirea, dar in faza initiala mai mult ii incurca – le afecteaza concentrarea, capacitatea de a intelege sensul cuvintelor, nu pot urmari exact modul in care se misca buzele parintilor etc. (revin la faptul ca au nevoie in primul rand de interactiune, comunicare). Lasa TV-ul deschis, pe fundalul activitatilor copilului pe motiv ca acesta oricum nu se uita sau sunt programe care nu il intereseaza. Din pacate efectele sunt aceleasi ca si expunerea la orice alt ecran.

Ce ai vrea sa retina mamele cu copii mici despre aceasta etapa a dezvoltarii limbajului – mai ales din perspectiva ta, care esti si mama, si medic, dar si creator de continut pe zona aceasta de parenting echilibrat / science-based?

Ca lucrurile nu sunt albe si negre si intr-adevar nu toti copiii se dezvolta la fel, uneori indiferent de eforturile noastre ca parinti. Dar plaja a ceea ce este considerat normal e foarte larga si atata timp cat se afla in ea, nu ar trebui sa se streseze prea tare (mai ales daca elimina aspectele din viata de zi cu zi care se pot opune achizitiei limbajului). Totusi, cred ca ar fi important atunci cand se afla in fata unei intarzieri de limbaj, sa nu aiba ezitari si sa nu astepte inutil cand vine vorba de a apela la un specialist. in fond daca totul e ok, au fost cateva ore din viata pierdute dar care i-au adus linistea. Dar daca e nevoie de o interventie, atunci e minunat sa o faci cat mai repede.

Dr. Maria Lupu,  de la @neuro_ped